Dupa ce prima lui sotie moare, Charles Bovary se insoara cu Emma, fiica lui mos Rouault, un fermier din Bertaux. Emma fusese educata la o manastire unde invatase sa cante la pian, sa deseneze si alte lucruri mai mult sau mai putin folositoare pentru o femeie care traia in acea epoca. Dar pe ascuns Emma citea romane de dragoste si astfel si- a format o parere despre cum ar trebui sa fie dragoste. Visa la iubiri pasionale si feti frumosi. Un timp a crezut ca Charles era acel Fat-frumos si i-a fost o sotie buna pana in momentul cand cei doi au primit o invitatie din partea marchizului de Vubyessard . La castelul acestuia Emma a vazut pe viu ce inseamana viata de curte si a inceput sa isi doreasca si ea astfel de lucruri. Incepuse sa o plictiseasca Charles (care I se parea prea moale) pe care nu il mai iubea si statea cu el doar din obisnuinta. Preferase sa isi dea si copilul la doica pentru ca nu ii placea sa il creasca ea insasi(probabil era si un obicei al vremii ca familiile instarite sa isi lase copii la doica). La un momentdat in viata Emmei apare Rodolphe si odata cu el si ocazia de a simti fiorii iubirii asa cum si-i inchipuise ea. Dar el vroia doar sa profite de ea si cand lucrurile devin serioase(cel putin din partea Emmei care vroia sa plece cu el in lume) inventeaza o calatorie si o paraseste. Cam tot in aceasta perioada Emma prinde si gustul cheltuielilor in exces si reuseste sa faca datorii in contul familiei. Dar pentru ca negustorul care o aproviziona ii spune ca nu e nici o problema se linisteste si isi vede de relatia ei cu Leon(amantul ei mai tanar ). Cand datoriile ajung foarte mari creditorul ii cere banii si pentru ca Emma nu ii avea se incepe procedura de executare silita. Cand vede cum lucrurile ii sunt scoase si vandute, Emma se duce la vecinul lor care era farmacist (domnul Homais) , fura niste arsenic si il inghite. Ea moare in chinuri, Leon se insoara , iar Charles moare ceva mai tarziu dupa ce are o intanlire cu Rodolphe (care intre timp se intorsese) si ii spune ca nu ii poarta pica pentru relatia cu sotia sa. Fiica lor este plimbata de la o ruda la alta pana cand ajunge la o matusa saraca care o trimite sa isi castige existent intr-o filatura.
Mi-a placut mult personajul Emma Bovary (in special modul cum este construita), dar ca om nu sunt deloc incanta de ea. Este o persoana nemultumita cu ce are care prefera sa isi insele sotul si sa faca cheltuieli exagerate pentru a-si acoperi golurile sufletesti. Mai mult mi-a placut Charles pe care l-am vazut ca pe tipul sotului iubitor care este in stare sa isi ierte sotia pentru aventurile pe care le-a avut si care ii accepta orice capriciu .
Intolerance este unul din filmele lui Griffith pe care l-am vazut la cursul de istoria cinematografiei. Actiunea se desfasoara pe 4 planuri (din diferite perioade) toate avand in comun un lucru:intoleranta.
Actiunea primului plan se desfasoara in Babilonul lui Belshatar. The mountain girl (ca de obicei Griffith nu pune nume personajelor) este o fata cam indaratnica pe care fratele sau o trimite la piata de mirese pentru ca ea refuza orice pretendent. Acolo ea ii tine la distanta pe cei care incearca sa se apropie de ea, dar in acelasi timp se plange ca nimeni nu vrea sa o ia de nevasta . La acest targ isi face aparitia si Belsatar care ii da un act prin care ii recunoaste dreptul de a alege daca sa se marite sau nu si cu cine. Fata este foarte fericita si alege sa lupte pentru el in razboiul pe care acesta il duce cu Cir. Razboiul este pierdut(fusesera tradati de preotul lui Baal care era suparat ca cetatea se inchina mai nou lui Ishtar) si fata este ucisa. Atat Belshatar cat si sotia lui(sau concubina, nu mi-am dat exact seama) se sinucid pentru a nu cadea vii in mainile lui Cir.Cred ca aici se poate observa intolerant fata de femeie care era obligata sa se marite fie ca vroia sau nu.
Planul 2 se desfasoara in timpul lui Hristos. Se poate observa foarte bine intoleranta fariseilor fata de El si invataturile Lui. Acestia tot incercau sa Il prinda cumva – cumva de cate ori facea o minune si Ii puneau intrebari incuietoare. Actiunea acestui plan se incheie cu crucificarea.
In planul 3 este descrisa Noaptea Sf. Bartolomeu. Aceasta are loc in august 1572 si reprezinta un episod in conflictul dintre catolici si protestanti. In secolul XVI relatiile dintre catolici si hughenoti nu erau tocmai roz, astfel incat regele Frantei decide sa o casatoreasca pe sora lui (care in film apare cu numele de Brown eyes) cu un nobil hughenot. Dar la un momentdat izbucneste o mica revolta a hughenotilor si mama regelui(Ecaterina de Medici) il convinge pe acesta sa semneze un decret prin care hughenotii sa fie ucisi. Nobilul respectiv care era atunci la curtea regelui afla de acest plan si incearca sa isi salveze sotia dar ajunge prea tarziu.
Doamna Jenkins, o fata batrana se hotaraste sa finanteze miscarile de reforma din America inceputului de secol XX. Pentru asta ea ii cere bani fratelui ei care avea o fabrica ( care din cauza asta incepe sa mearga din ce in ce ma prost). Angajatii fac greva si sunt dati afara. Majoritatea pleaca la oras sa isi gaseasca de lucru. Printre ei se afla si The Boy, tatal eroinei principale(care apare in film cu numele de Dear One) si o fata(asta nu imi mai amintesc cum se numeste dar e importanta in film). La oras tatal lui Dear One isi gaseste de lucru si isi intretine fiica, The boy nu gaseste nimic si se apuca de furat si mai apoi intra intr-o banda, iar fata(cea care nu imi mai amintesc cum se numeste)ajunge amanta sefului bandei respective. Dupa un timp tatal fetei moare(al lui The Dear One) si ea se casatoreste cu The Boy care hotaraste sa se cuminteasca si sa renunte la banda . Bineinteles ca sefului nu ii convine ideea si pune pe ceilalti membrii sa il acuze pe nedrept de furt. The Boy ajunge astfel la inchisoare si sotia lui ramane singura acasa si naste. Dar pentru ca era o mama singura, si mai mult,sotul ei era la inchisoare, miscarea doamnei Jenkis hotaraste sa ii ia copilul, asa ca The Dear One ramane si fara sot si fara copil. Seful bandei incearca sa profite de situatie si se duce sa ii promita ca o sa o ajute sa isi recupereze copilul, dar avea alte intentii. Intre timp The Boy iesise din inchisoare si merge sa isi salveze sotia din mainile sefului. Se iau la bataie si cineva il impusca pe sef(era amanta care il impuscase pe fereastra pentru ca era geloasa) dar cum oamenii il vazusera pe baiat acolo au zis ca el este vinovatul. Si uite asa iar ajunge la inchisoare de data asta acuzat de crima. In ultima clipa insa sotia lui reuseste sa ajunga cu guvernatorul si cu amanta (a sefului, nu a guvernatorului) care recunoaste ca ea l-a omorat pe seful bandei si el este salvat de la spanzuratoare. In ultima scena a acestui plan The Dear One si The Boy isi primesc inapoi copilul.
Toate aceste planuri se defasoara intercalat si sunt unite de o scena in care Lilian Gish leagana un copil. Mie scena asta cu leganatul mi s-a parut putin simbolica in sensul ca ar fi putut avea o legatura cu destinul(ursita) fiecaruia pentru ca in planul second al cadrului era asezate 3 femei mai in varsta care ar fi putut fi un fel de ursitoare.
Mesajul filmului este unul de acceptare a celor din jur, de toleranta. Intolerance chiar a fost facut ca un raspuns la The Birth of a Nation pentru care Griffith fusese acuzat de rasism.
Un film foarte frumos, cu o scenografie foarte bine facuta si cu foarte multi figuranti(si care a costat si foarte mult pentru vremea aia). Mie mi-a placut foarte mult chiar daca nu ma prea dau in vant dupa filmele mute.
Primul film romanesc pe care l-am vazut la cursul de Istoria Cinematografiei a fost Independenta Romaniei.
Filmul a fost regizat de Grigore Brezeanu si produs de Leon Popescu si s-a bucurat de un succes destul de mare in epoca.
A rulat in Austria, Germania, Franta, Rusia si Italia.
Din distributie au facut parte : Constantin Nottara, Aristide Demetriade, Aurel Atanasescu, Ion Dumitrescu, Ghita Popescu , Constanta Demetriade.
Pentru filmat sunt adusi 2 operatori de la Paris: Damian si Chany
Filmul Independenta Romaniei este facut in 1912 si prezinta povestea razboiului pentru independenta din 1877 folosind ca surse atat faptele istorice(asa cum le-au relatat veteranii ce participasera la razboi), cat si operele lui Vasile Alexandri (ii gasim in film atat pe Penes si Rodica, din poezia Penes Curcanul, cat si pe cei 9 si cu sergentul -10,tot din aceeasi poiezie din cate imi amintesc). La inceputul filmului au loc 2 mari evenimente: consiliul de coroana se intanleste ca sa discute despre intrarea in razboi, si satenii stransi la o hora primesc vestea ca trebuie sa plece la razboi. Deci pleaca satenii nostri la razboi si printre ei si Penes(dupa ce se desparte de Rodica, -care are un joc de maini la fel ca al lui Lilian Gish in The Broken Blossoms, deci se putea sa fii expresiv si fara sa vorbesti). Odata ajunsi pe campul de lupta satenii nostri mai fac o hora si danseaza pana unul din ei(cel care canta la fluier) este impuscat. Treaba asta cu hora e chestia care mi s-a parut cea mai enervanta-pai te duci la razboi si tu faci hore? Acolo se moare nu e distractie. Si totusi ma gandesc ca poate vedeau si ei razboiul si moartea ca dacii…trebuie sa razi in fata mortii(sau cel putin sa fii bucuros). Deci satenii nostri (impreuna cu ceilalti soldati )au luptat cu turcii si au castigat victorii dupa victorii( Vidin, Grivita, Opanez, Rahova, Smiardan) si au facut hore bineinteles.
Turcii sunt invinsi si Osman Pasa, conducatorul lor, este silit sa ia calea exilului. Romanii se intorc acasa si Penes se intanleste cu Rodica. Filmul se incheie cu imagini filmate la parada de la 10 mai 1912.
Chiar daca m-am plictisit putin(pentru ca era un film mut) mi-a placut filmul. Cred ca au facut un film destul de bun avand in vedere faptul ca cinematografia romaneasca era abia la inceput si mijloacele tehnice pe care le aveau nu erau cele din zilele noastre. Mi s-a parut amuzant jocul figurantilor (soldatii) care dupa ce mureau se tarau sa iasa din cadru sau “inviau”, ca sa se fereasca de soldatii care alergau sau de cai, si apoi mureau la loc.
Intr-una din zilele astea mergeam cu tramvaiul la o intanlire. Si pe cand stateam eu in picioare si ma uitam prin tramvai sa vad daca gasesc si eu cumva un loc liber(ma dureau picioarele de nu mai puteam si mergeam pana la capat) vad ca fix in fata mea o doamna statea pe 2 scaune.Pe 2, am scris bine. Si nu era foarte grasa ca atunci ar fi fost acceptabil sa stea ea pe 2, dar statea la o distanta de vre-o 20 de cm (cam o palma ) de domnul de langa ea (care nu era un boschetar care sa puta ca atunci era justificat ) si isi tinea bagajele pe scaun. Din cate stiam eu de acum cativa ani cand stateam in autobuz si ma uitam pe pereti in loc sa citesc ceva mai interesant, daca vrei sa iti pui sacosele pe scaun trebuie sa platesti bilet separat ca doar ocupi locul cuiva care a platit si el bilet. In fine, doamna respectiva nu a compostat nici un bilet nici pentru ea nici pentru sacose(a urcat odata cu mine deci stiu sigur) si nu a vrut sa isi puna sacosele pe jos ca era murdar. Deci si le-a pus pe scaun, in conditiile in care tramvaiul era plin.Acum stau eu si ma intreb: daca nu statea pe scaunele din fata(unde sunt 3 scaune) ci statea pe scaune normale unde scaunele sunt asezate cate unul in spatele celuilalt, ce facea?Nu si le tinea in brate?Sau nu le punea jos?Asa ca mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o daca chiar are nevoie de 2 scaune. In secunda 2 mi-a sarit in cap o alta doamna cu fraze de genul “tineretul din ziua de azi” si “nu ti-e rusine sa ii faci tu ei educatie, ca e mai batrana ca tine?” + “ai tarate in cap” si “esti obraznica”, asta in conditiile in care eu nu am facut decat sa intreb pe un ton respectuos pe cineva daca chiar are nevoie de 2 scaune, nu am vorbit urat, nu am ridicat pe nimeni de pe scaun si mi-am platit biletul. Am gresit eu cu ceva in situatia asta?Am facut ceva pe dos? Eu chiar nu imi dau seama…Chiar suntem noi “tineretul din ziua de azi” vai de capul nostru?Sau o parte din vina e si la cei mai in varsta ca noi(nu neaparat batrani caci doamnele din povestea mea nu aveau mai mult de 50 de ani)?
Teoretic sunt in vacanta saptamana asta. Practic nu prea sunt pentru ca trebuie sa imi pregatesc pre-diploma, care din cate am inteles este pe 9 martie, dar in prima saptamana de scoala trebuie sa ma prezint cu proiectul in dinti.Deci dupa tot stresul cu sesiunea mi-am luat 2 zile libere. Teoretic. Practic Duminica am avut examen dar eu am pus-o printre zilele libere impreuna cu luni, urmand ca de azi sa ma apuc de proiect.
Sesiunea asta a fost mai grea ca alea din alti ani pentru ca daca in alti ani imi mai permiteam sa ma duc mai nepregatita la un examen ca daca picam examenul existau si restante, anul asta fiind ultimul an nu mi-am mai permis luxul asta. Asa ca dupa ce am terminat cu examenele de atelier (grafica, foto si arta scrisului) m-am pus cu burta pe carte si am mai invatat si pentru celelalte 3 examene: istoria artei, management si istoria cinematografiei. La management a fost cel mai simplu: am avut de facut un proiect in care sa organizam o expozitie in care sa se vanda lucrari specifice sectiei la care invatam. Eu mi-am ales sa fac o expozitie(teoretic) organizata in scop caritabil, in care sa se vanda gravuri , picturi si desene.
La istoria artei a fost greu cu invatatul. Pentru extemporalul de dinainte de examen, care conta la examen (nu aveai extemporalul dat nu intrai in examen si iti putea mari si nota), nu imi invatasem arta romaneasca printre altele pentru ca auzisem colegii ca ar fi zis asistenta ca nu o sa ne dea arta romaneasca. Cand am ajuns in sala erau proiectate 2 imagini mari si late(aveam sa comentam cele 2 imagini): Liz Taylor de Andy Warhol si Coloana de Horia Bernea. Si eu stiam de Bernea doar ca a fost fondatorul Muzeului Taranului Roman….Deci am fabulat eu la imaginea cu coloana cum ca ar simboliza o bucurie a poporului ca tocmai a scapat de comunism(lucrarea e de pe la inceputul anilor 90) si multe altele. Dupa extemporal m-am apucat sa invat si pentru examen. Era o gramada de invatat si cu o seara inainte mai aveam putin si faceam o criza de nervi ca sunt obosita, mai am o gramada de invatat si nu mai am chef si nici energie ca sa mai invat. Ma si vedeam picata si ma gandeam daca exista cumva si o sesiune de restante. M-am culcat pe la 1 si desi mi-am pus ceasul sa sune la 7, la 6, 30 m-am trezit . Nu mai puteam sa dorm de grija examenului asa ca m-am trezit sa mai invat (nu sunt chiar asa tocilara dar sunt la taxa, la o facultate cu o taxa foarte mare si nu vreau sa repet vre-un an sau sa nu intru din prima in licenta- care nu e “decat” 1000 ron). Cand am plecat la facultate deja acoperisem toata materia (cel putin ce credeam eu ca e toata materia) si eram sigura ca iau macar 5. Am intrat a 2a (a fost oral examenul-spaima mea -nu imi place sa vorbesc in public pentru ca incep sa ma balbaii de emotii) si dupa ce am tras 2 bilete cu subiecte despre care nu stiam mare lucru(arta engleza de la Bacon la nu -stiu-cine si Arta video si fotografia contemporana) l-am tras si pe al 3lea (desi teoretic nu ar fi trebuit-era ca la bac) pe care erau ca subiecte Neo Dada si Fluxus. Am scris ce am scris si am reusit sa prezint fara sa ma balbai (bine, m-am balbait odata – nu mai nimeream cuvantul care trebuia), dar a fost ok. Si cumva m-a salvat si extemporalul-le-a placut interpretarea mea personala (ca sigur criticii de arta nu credeau asa ceva si nici Bernea nu intentionase asta cand a pictat Coloana) asupra lucrarii. Si eu care credeam ca aberatul meu pe lucrarea lui Bernea o sa imi dauneze….Oricum, cand am iesit afara si i-am auzit pe colegii mei cum repetau si mentionau nume de care eu nu auzisem niciodata, mi-am dat seama ca am avut maaaaaaare noroc (desi eu prefer sa cred ca a fost mana lui Dumnezeu) pentru ca ar fi putut sa imi cada oricare dintre aia si atunci ar fi fost groaznic.
La istoria cinematografiei(cursul ala la care mai mult nu ma duc pentru ca se termina foarte tarziu) a fost asa si asa. S-a repetat cumva situatia de la istoria artei in sensul ca iar era sa fac o criza de nervi cu o seara inainte ca nu reusesc sa invat si examenul e a 2a zi si ca m-am trezit devreme sa invat in ziua examenului. Si la asta tot oral a fost (nu mi-a picat prea bine cand am aflat acest “nesemnificativ” detaliu) si nu aveam voie sa tragem decat un singur bilet. La mine a fost “Lumea minunata a lui Georges Mellies de la opera bufa la filmul istoric si ecranizare”(sau ceva de genul asta). Georges Mellies era unul din putinii pe care ii invatasem bine (cel mai bine invatasem Griffith dar n-a fost sa fie….) si vazusem si filmul cu o seara inainte asa ca si examenul asta s-a terminat cu bine.
Filmul lui Mellies despre care am vorbit la examen este A trip to the Moon si este facut in 1902.
Saptamana trecuta am fost la Targul de Cadouri fara Fum. “Targul ” a tinut de Joi(nu stiu de la ce ora) pana Duminica la 8 (seara). De ce am pus targul in ghilimele? Pai ma gandeam eu ca nu o sa fie chiar ca la Dalles (ca doar se tinea intr-o ceainerie) dar cand am fost eu Vineri mai pe la pranz erau de vanzare doar ceaiuri (ale ceainerie), cateva produse cosmetice (tot ale lor din cate am inteles ) si cateva carti(8-10). Atat. Teoretic trebuia sa mai fie cineva care sa vanda genti handmade(partea asta ma interesa pe mine) si cineva care sa vanda bijuterii dar nu au mai ajuns pentru ca cica a fost drumul aiurea (ceaineria era asezata pe o strada groaznica cu multe gropi care in perioada asta era lacuri +mult nori) si erau prea obosite dupa ziua de joi ca sa mai vina si vineri de dimineata. Asta e , ghinion…. Ceaineria in schimb mi s-a parut ok, nici prea mare nici prea mica. Era cald inauntru, era liniste(desi era muzica) si oamenii de acolo erau foarte draguti. Si bineinteles aveau multe feluri de ceai. Si cum eu sunt mare fan ceaiuri trebuia sa imi cumpar macar unul ca sa vad diferenta intre ceaiul ala la pliculet si asta vrac(auzisem eu ca nu doar modul de ambalare difera). Deci mi-am luat un ceai rouge basier(asa il cheama) care e facut din ceai verde +fructe rosii+citrice+vanilie+ trandafiri si are un gust genial. E foarte parfumat si dulce(eu de obicei pun in ceai o lingurita de zahar, dar in asta am pus doar asa putin cat sa nu zic ca nu am pus si a fost ok). Imi place foarte tare si ambalajul: o punguta neagra (culoarea mea preferata cand vine vorba de ambalaje si afise) cu eticheta maro(d-ala ca ciocolata) si bej pe care sunt scrise datele de contact ale ceaineriei si continutul ceaiului si modul de preparare). Punguta e prinsa cu un clips auriu (dar nu d-ala tiganos, un auriu mai sters) pe care scrie tee .Simplu si de efect mi se pare.
Ceaineria are un mare plus de la mine, dar numai sa repare aia strada aia odata ca nu am chef sa inot prin noroi cand vreau sa merg acolo. Cred ca data viitoare o sa merg la alta ceainerie tot de-a lor dar care e pusa pe o strada asfaltata(si fara gropi).
Astazi vroiam sa scriu despre Independenta Romaniei(filmul) dar tocmai am aflat ca Alexander McQueen a murit. Mie personal imi pare rau pentru el pentru ca era un designer bun (chiar daca facea chestii mai “ciudate” pentru gusturile unora) si era si tanar. Se pare ca designerul s-ar fi sinucis pentru ca era foarte deprimat din cauza mortii mamei lui. Acum nu sariti sa dati cu pietre si sa ziceti ca o sa arda in Iad, ca nu o sa fie mantuit, sau ca a fost egoist ca s-a sinucis. O sa fiu eu aparatorul lui(si al sinucigasilor) si o sa zic ca desi nu aprob sinuciderea nu poti sa judeci omul care s-a sinucis pentru ca nu ai fost in situatia lui. Unii oameni nu pot face fata durerii la fel de usor cum fac altii.Pentru unii durerea e insuportabila ca sa mai poata sa traiasca macar o secunda cu ea si asa aleg sa moara.Eu de exemplu il inteleg pentru ca si eu am pierdut pe cineva drag acum cativa ani(tatal meu) la acre tineam foarte mult. A fost GROAZNIC.Si eu imi doream sa fi murit pentru ca fara el lucrurile nu mai aveau sens.Si da….m-am gandit si eu la sinucidere dar am trecut peste.Mi-a fost frica de moarte, ma gandeam ca nu stiu ce o sa se intample dupa mine si ma gandeam si la familia mea care tine foarte mult la mine si pe care as fi lasat-o indurerata de 2 ori.M-am gandit si ca viata ne e data de Dumnezeu si tot El are dreptul sa o ia.
Revenind la cei ce se sinucid,nu cred ca ii putem acuza nici de egoism pentru ca in astfel de situatii ti se pare ca le-ai face un serviciu celor din jur daca mori(desi nu e asa).Sunt cazuri si cazuri dar unii asa vad situatia. Cat priveste mantuirea unor astfel de oameni, eu cred ca mai bine Il lasam pe Dumnezeu sa hotarasca daca da sau daca nu va fi omul mantuit. Stiu ca multe teologii zic ca e mare pacat sa te sinucizi si ca Dumnezeu nu iarta acest pacat si sunt altele care zic ca Dumnezeu nu iarta sinuciderea pentru ca sinucigasul nu isi mai poate cere iertare pentru asta. Dar daca credem ca Dumnezeu judeca inima si motivatia si unii dintre cei care se sinucid au mintea atat de intunecata de suferinta incat nu mai vad nici o iesire…nu ar fi normal sa il lasam pe El sa hotarasca destinul vesnic al fiecaruia?
In incheiere:nu luati postul meu ca un manifest pro sinucidere ca nu asta este.Nu este nici pe departe intentia mea sa indemn pe cineva la asta.Ba din contra , daca aveti astfel de ganduri vorbiti cu cineva de incredere si impreuna o sa gasiti o solutie la probleme.Sau mergeti la psiholog(nu e pentru nebuni, e pentru oamenii cu probleme emotionale. Pentru nebuni e psihiatrul). Sau daca credeti in Dumnezeu rugati-va.
Cunoscut si ca ultimul film al lui Heath Ledger The imaginarium of doctor Parnassus reda povestea nemuritorului dr Parnassus
( Christopher Plummer) care circula alaturi de fiica sa, Valentina, si de Anton(un baiat pe care il culesese de pe strazi de mic si care era prezentator al trupei )si de Percy (piticul grupului), intr-un circ ambulant. Dr. Parnassus era totusi mai mult decat un simplu scamator de circ. Spectatorii erau invitati sa treaca printr-o oglinda falsa(unul cate unul, nu aveau voie 2 sau mai multe imaginatii de-o data in spatele oglinzii)si acolo Dr. Parnassus le influenta imaginatia si acestia aveau impresia ca au intrat intr-o lume de vis(lumea pe care si-o imaginau ei- la un momentdat o doamna intrase in raiul pantofilor). Secretul puterii doctorului Parnassus este acelasi cu cel al doctorului Faust- pactul cu diavolul care lui Parnassus nu ii cere sufletul, ci pe fiica sa atunci cand aceasta va implini 16 ani.
Intr-una din zile (de fapt seara) Anton si Valentina il salveaza pe Tony (Heath Ledger) un individ dornic de faima si bogatie care facea bani ascunzandu-si excrocheriile in spatele faptelor caritabile si care acum atarna spanzurat de un pod.Tony este cel care il ajuta pe Doctor Parnassus sa castige un nou pariu pe care il face cu diavolul- cel care castiga primul cinci suflete o va avea pe Valentina. Dar cum lucrurile nu merg intotdeauna cum am vrea noi Valentina se supara pe tatal ei atunci cand afla despre pact si dupa ce afla de adevarata fata a lui Tony (de care se indragostise si pe care il credea un om bun) hotaraste sa treaca de buna voie si nesilita de nimeni prin oglinda care facea trecerea spre iad. Parnassus este dezamagit si accepta un nou pariu cu diavolul- sa il scape de Tony in schimbul Valentinei. Parnassus accepta si Tony este spanzurat de o multime furioasa pe care o inselase in “faptele lui de caritate”. Pariul este castigat si Valentina este eliberata dar nu este redata tatalui ei. Acesta o cauta timp de 3 ani prin lumea Imaginariumului si dupa acest timp, obosit de atata cautari ajunge cersetor in lumea reala.Intr-o zi o vede pe fiica sa(care intre timp se casatorise si avea o fetita) dar nu merge sa ii vorbeasca de teama de a nu speria copilul. Se intanleste iar cu Percy, cu care se certase cam pe la jumatatea filmului, si pornesc impreuna un fel de teatru de papusi stradal.
Mi-a placut foarte mult povestea si modul cum a fost realizata: decoruri, jocul actorilor, costume.
Mi-a placut ca la un momentdat rolul lui Tony a fost jucat de Johnny Deep (unul din actorii mei preferati). In partea de film in care Deep joaca rolul lui Tony, acesta salveaza sufletul unei femei (cea care ajunsese in raiul pantofilor) si care avea de ales le un momentdat intre a face o plimbare cu gondola pe rau si a merge la hotelul diavolului (bineinteles ca ea nu stia despre ce e vorba).Tony o convinge sa aleaga plimbarea si astfel sufletul ei se pune la socoteala in randul celor cinci castigate de doctor Parnassus.
Daca stie cineva de ce Tony este jucat de 4 actori sa imi spuna si mie ca sa nu mor nestiutoare. Stiu de exemplu ca Heath Ledger a murit in timpul filmarilor la Dr Parnassus si era normal sa fie inlocuit cu un alt actor (sa zicem Johnny Deep) dar nu inteleg de ce au jucat acelasi rol si Jude Law si Colin Farrel. Oricum machiajul a fost destul de bine realizat si ei semanau cumva intre ei si si-au intrat bine in rol incat la un momentdat am avut eu impresia ca nu mai e Johnny Deep dar am zis ca doar mi se pare(sau stau eu prost cu recunoscutul fizionomiilor?)
*Mi-a placut filmul si l-am pastrat sa il mai vad la un momentdat (eu nu sunt genul sa vada orice film de 2 ori- deci inseamna ca mi s-a parut un film bun)
*Din cate am inteles a fost lansat in Romania pe 22 ianuarie (deci inca poate fi vazut la cinema).
Desi scriam ieri pe pagina mea de facebook ca ma duc la facultate sa ma plictisesc (adica sa vad filme) nu m-am plictisit si asta doar pentru ca “minunatul” curs de istoria cinematografiei nu s-a tinut (era petrecere la foto-video).Asa ca m-am intors fericita acasa ca nu a trebuit sa mai stau pana la 9-10-11 sa vad un film(cum ziceam mai demult mie nu imi place doar sa ma uit la film -trebuie sa fac si altceva pe langa altfel ma plictisesc oricat ar fi filmul de palpitant, or la scoala trebuie doar sa stau sa ma uit). Dar nu numai ieri am scapat eu de cursul de istoria cinematografiei (care e optional si pe care eu mi l-am ales deci mi-am facut-o cu mana mea) ci si in ultima saptamana de scoala de dinainte de vacanta cand, de buna voie si nesilita de nimeni, nu m-am dus. Filmul oricum trebuia sa il vad, dar l-am vazut acasa in timp ce tricotam (deci a fost suportabil).
Cel mai tare la filmul asta nu mi-a placut ca tine prea mult.Muuuuult prea mult-vre-o 3 ore sau chiar 3 ore jumate nu mai stiu exact.Cred ca ma dateam cu capul de toti peretii daca trebuia sa il vad la facultate.Apoi nu mi-a placut ca e alb-negru(filmul e din 1915 deci nu avea cum sa fie color ca nu exista tehnologia pe vremea aia ) si mie imi plac pozele colorate(deci si filmele prin extensie). Nu mi-a placut nici ca nu vorbeau actorii(e film mut) si nici faptul ca negrii erau infatisati ca “the evil ones”.
Povestea:
Tinerii din familia Stoneman si cei din familia Cameron devin prieteni inainte de razboiul dintre Nord si Sud, dar odata cu izbucnirea razboiului trebuie sa lupte in armate diferite.Odata cu terminarea razboiului sudistii trebuie sa accepte eliberarea sclavilor negrii care isi cam iau nasul la purtare si se poarta urat cu albii.Apare astfel KU KLUX KLAN ca sa ii potoleasca pe negrii si sa razbune moartea sorei locotenentului Cameron care se sinucisese ca sa scape de un negru (dar cred ca locotenentul credea ca de fapt negrul a omorat-o).Cam asa prezinta Griffith povestea. Destul de rasist mi se pare mie, dar trebuie sa acceptam ca el asa vedea lucrurile fiind sudist (era nascut in Kentucky).
Daca aveti rabdare sa vedeti filmul il gasiti aici:
